Există momente în fiinţarea noastră de retragere în propriile-i limite. Sunt clipe de meditaţie, prilej de reconsiderare a unor valori şi norme considerate odinioară a fi infailibile. Revii mai apoi în spectacolul lumii cu o nouă dorinţă de reprezentare a ceea ce se află în propriile tale hotare spirituale şi dincolo de ele.
Prin analogie tot astfel a fost destinul revistei “Nota Bene”; apărută în anii 2004-2006 a reflectat în paginile sale o stare de spirit mai mult sau mai puţin elocventă a celor ce au elaborat-o, elevi şi profesori de la Liceul Teoretic “Emil Botta”. Au urmat mai apoi o perioadă de tăcere în care cei ce au redactat-o s-au adunat sau risipit întru desăvârşire, ori negare de sine.
Credem că a venit timpul ca revista să reapară; a trăi la nesfârşit sub spectrul neîmplinirii, a neîncrederii în propriul mod de a fi şi a rosti condamnă la o moarte ireversibilă şi certă, menirea unei generaţii, căutările sale de găsire a acelor invarianţi care-i conferă individualitate.
Revista îşi propune să fie deopotrivă un loc al împlinirii şi al despărţirii; al împlinirii pentru cei ce cred că prin scrisul lor pot să clarifice aspecte ce se lasă mai greu de înţeles de simţul comun; al despărţirii de cei care trăiesc într-un continuu prezent.
În fond care-i menirea acestei noi serii a revistei, se poate întreba potenţialul cititor deopotrivă cu cei ce au redactat-o? Mai întâi de toate menirea constă în a fi o poartă spre noi înşine şi spre lume. Ambele se vor împlini una în cealaltă pentru a arăta clipei cea iute trecătoare că ne sustragem zădărniciei, spiritului de turmă, unei existenţe gregare ce apoteozează pseudovalorile unei tern şi etern aici şi acum.

Citeste revista numarul: