Emil Botta – poet, prozator și actor român

S-a născut la 15 septembrie 1911, în Adjud-Putna.

Tatăl său, Theodor Botta, de profesie medic, provine dintr-o familie transilvăneană cu descendenți iluştri, care cuprindea foşti voievozi ai Cetăţii şi Ţinutului Chioarului din Maramureş. Făcuse studiile la Viena, apoi, persecutat pentru vederile sale înaintate, este obligat să părăsească Transilvania, stabilindu-se la Adjud , că medic al cailor ferate .

Mama poetului-actor, Aglaie Botta (născută dei Franceschi), este originară din Corsica, familia ei rămânând în Moldova în 1872. După stingerea din viaţă a soţului, în 1921, Aglaia Botta devine directoare a orfelinatului de lângă Câmpulung Muscel.

Frate cu Dan Botta (n.26 sept.1907, Adjud - m.13 ian.1958,Bucureşti) poet, eseist şi traducător român din perioada interbelică , licenţiat în greacă veche, latină, drept şi educaţie fizică.

Emil Botta face clasele primare la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor, urmându-şi astfel visul. Trăieşte o perioada de timp în provizoriat, în 1927 ocupând o slujbă măruntă La Institutul de Statistică din Bucureşti.

Între 1929-1932 urmează cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti, devine actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, după mai mulţi ani petrecuţi pe la diferite teatre din provincie.

Debutul literar este în anul 1929 cu poemul "Strofă ultima", în revista "Bilete de papagal", condusă de Tudor Arghezi.

Poetul Emil Botta a făcut parte din grupul "Corabia cu rataţi", alături de nume ilustre, precum filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu.

A fost poetul preferat al generaţiei "Criterion" (1932-1934), pentru versurile sale, Mircea Eliade , Emil Cioran şi Nicolae Steinhardt având un adevărat cult.

A colaborat o perioada cu revista "Vremea" (1936).

În 1937 îi apare la editura "Fundaţiile regale pentru literatură şi artă", primul sau volum, premiat, intitulat "Întunecatul april", primit pozitiv de critică literară a vremii.

A colaborat o vreme mai îndelungată (1939-1942) cu revista "Universul literar", strângând în timp materialul necesar pentru publicarea celui de-al doilea volum de versuri, "Pe o gură de rai ".

Urmează o tăcere literară de aproape trei decenii, după care ciclul inedit "Vineri (Versuri )" din 1971 şi volumul "Un dor fără sațiu" din 1976 adună roadele unui anotimp târziu al creaţiei, cu nimic mai prejos decât cel iniţial, căruia îi aparţine şi proza din " Trântorul " (1938).

A fost căsătorit o perioada de timp cu actriţa Maria - “Mimi”- Botta.

Emil Botta moare la dată de 24 iulie 1977, în Bucureşti, fiind înmormântat în cimitirul Bellu .

Opera poetică (volume)

"Întunecatul april (1937), "Pe-o gură de rai " (1943), "Poezii"(1966), "Vineri.Versuri"(1971), "Poeme "(1974), "Un dor fără soţie"(1976)

Proză

"Trântorul " (1938)

Despre poetul Emil Botta, criticul Nicolae Manolescu afirmă: "Botta împrumută ceva din fatalismul lui Bacovia, artificializându-l la maximum. Îl auzi monologând intermitent, vorbind pe mai multe voci, punând în scenă, strigând, exclamând, şoptind, declamând. Prima impresie este de afectare.[...] El face trecerea de la modernismul lui Tudor Arghezi, la neomodernismul lui Nichita Stănescu, chiar la postmodernism”.

La campania de glorificare înverşunată a poeziilor lui Emil Botta au participat: Petru Comarnescu, Şerban Cioculescu, Al. Paleologu, Ov. S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Eugen Simion, Al. Piru, Nicolae Manolescu .

În 1984 au apărut simultan două monografii scrise cu evlavie: "Emil Botta - despre frontierele inocenţei" de Radu Călin Cristea şi "Apocrife despre Emil Botta" , de Doina Uricariu.

Actorul Emil Botta a interpretat pe scena Teatrului Naţional următoarele roluri: Werther în piesa "Suferinţele tânărului Werther", adaptare după romanul omonim scris de Johann Wolfgang von Goethe; Iago, în tragedia "Othello", de William Shakespeare; Macbeth, în tragedia cu acelaşi titlu , de William Shakespeare; Unchiul Vanea, în piesă omonimă , scrisă de A.P.Cehov; Ion , în drama "Năpasta " scrisă de I .L .Caragiale

Filme în care a jucat actorul Emil Botta sunt:"Se aprind făcliile"(1939); "Viaţa nu iartă " (1957); "Bijuterii de familie"(1957); "Când primăvară e fierbinte"(1960); "S-a furat o bombă"(1961); "Poveste sentimentală"(1961); "Paşi spre lună"(1964); "Şah la rege" (1965); "Răscoala" (1965); "Pădurea spânzuraţilor"(1965); "De-aş fi ...Harap Alb"(1965); "Faust XX" (1966); "Subteranul"(1967); "Lettre a Carla"(1967; "Dacii"(1967); "Columna" (1968); "Reconstituirea" (1971); "Dincolo de nisipuri"(1974); "Mastodontul" (1975); "Premiera" (1976).

Despre actorul Emil Botta s-a afirmat: "Stranietatea îl făcea interpretul ideal pentru aristocraţi (de)căzuţi şi famaţi, prinţi de tip viscontinian." (ziarul Adevărul , din 25 iunie 2011).

Tot în acelaşi ziar poetul-actor Emil Botta era elogiat: "În istoria culturii noastre, Emil Botta ocupă un loc cu totul special: este unul dintre rarele cazuri de poet-actor care se exprimă cu egală intensitate şi la fel de important în ambele domenii artistice.”

Personalitatea Emil Botta a fost preţuită şi apreciată, atât în timpul monarhiei, cât şi în perioada regimului comunist, primind următoarele distincții: Premiul Fundaţiilor Regale (1937), Ordinul Muncii Clasa a-II-a - pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activităţile merituoase (1953); Ordinul Meritul Cultural , Clasa a-III-a - pentru merite deosebite în domeniul artei (1967); Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (1967); Titlul de " Artist emerit al poporului"(1968).

Poate Emil Botta şi-a conturat crezul artistic cel mai bine în poezia "Idilă ":

"Numele meu a fost scris pe o apă care curgea în oceanul înfuriat

Acum, plimbându-mă pe plaje aurii mă aud chemat ."